Cotidianul online „Cronica Romana” prezinta un amplu interviu cu Paul Fulea, proprietarul Cramei Histria. Un om tanar, pentru care vinul nu mai are multe secrete, Fulea vorbeste cu pasiune despre afacerea in care a intrat in urma cu trei ani si jumatate. Proprietarul Cramei Histria vorbeste , printre altele, de calitatea vinurilor oferite de crama Histria, de concurenta acerba de pe piata vinului, despre sustinerea anorexica a statului fata de acest domeniu, dar si despre viitorul/ investitiile Cramei pe care o detine.

 

Domnule Paul Fulea sunteti proprietarul Cramei Histria. Spuneti-ne, va rog, cateva cuvinte despre activitatea dvs, despre Crama pe care o conduceti si nu in ultimul rand despre calitatile vinului produs si scos pe piata…

Numele meu este Paul Fulea. De trei ani si jumatate activez in domeniul viticulturii. Inainte de a face acest pas am lucrat multi ani in multinationale, de la Conex, Vodofane, pana la Ursus Breweries, pana cand am decis sa preiau afacerea tatalui meu. Firma pe care o conduc acum este infiintata in 1991, gestioneaza o plantatie de 150 de hectare de vie,  si este in judetul Constanta, la 10 kilometri de cetatea Histria. Din plantatie se poate admira rasaritul soarelui care se afla exact deasupra cetatii.

Din pacate, tatal meu s-a imbolnavit si, in consecinta, mi-a solicitat ajutorul. In momentul in care am preluat plantatia aveam 110 hectare de Merlot cu o varsta de aproape 40 de ani si 40 hectare de struguri de masa.

Am regandit toata plantatia si am inceput sa accesez fonduri europene pentru reconversie si in momentul in care imi voi finaliza cele patru planuri de reconversie, in anul 2018, vom detine in arenda si/sau proprietate zece hectare de Merlot de 40 de ani din care si producem Merlot din gama Mirachi, si 120 de hectare de vie tanara, struguri nobili de vin si ma refer aici la struguri rosii, Merlot, Cabernet, Sauvignon si Feteasca Neagra, iar pe struguri albi vom detine Sauvignon Blanc , Chardonay, Feteasca Regala, Muscat Ottonel si Traminer.

Asa cum v-am spus am regandit plantatia astfel incat sa putem trece la urmatoarea faza. Noi timp de peste 20 de ani am fost furnizori de struguri pentru cramele mari. Printre clientii nostri principali se numara Halewood, Recas, Oprisor si Serve, dar pentru a putea ramane rentabili pe piata din Romania am decis sa infiintam si crama. In anul 2015 am lansat  crama, sub brandul crama Histria, fiind foarte aproape de cetatea Histria, si am inceput cu pasi marunti, pentru ca asa este cel mai bine din punct de vedere economic, sa investim incet, inteligent, pentru a ajunge la rezultate mai bune.

Am produs, astfel, in primul an 30.000 de litri, Sauvignon Blanc, din plantatie veche de zece ani, Cabernet Sauvignon Rose, tot din plantatie veche de zece ani, Cabernet Sauvignon Rosu, din aceeasi  plantatie de zece ani , si Merlotul nostru din plantatie veche de 40 de ani.

Planurile de viitor sunt destul de ambitioase. Noi ne dorim ca in urmatorii zece ani sa fim capabili sa vinificam intreaga cantitate de struguri pe care o producem ceea ce ar presupune o productie estimativa de un milion de litri de vin pe an.

Am inceput, in 2015, de la 30.000 de litri, in 2016 vorbim de 45.000 de litri, in doi-trei ani vizam sa trecem de 100.000 de litri de vin produs si dupa aceasta faza putem vorbi de un capital semnificativ pe care poti sa il investesti in zona de marketing si promovare si poti sa sustii o crestere mai agresiva.

Ne dorim, repet, ca in urmatorii zece ani sa reusim sa vinificam intreaga productie pe care o producem la nivel de plantatie, 150 de hectare. Vorbim, cu aproximatie, de 150.000 de tone de struguri,  deci aproximativ un milion de litri de vin.

Haideti sa vorbim putin despre piata de desfacere pe care o are crama Histria, despre cat vindeti si despre cat de acerba este concurenta pe aceasta piata…

Concurenta pe piata este foarte complexa. Piata vinului in Romania este intr-o continua dezvoltare, ceea ce este un lucru foarte bun, si, in consecinta, au aparut multe crame noi. Cu toti ne luptam, practic, pe aceiasi consumatori de vin, care, din pacate, nu sunt atat de multi in Romania cum poate ar crede unii. Pe de alta parte, ne luptam foarte mult la nivelul restaurantelor si al barurilor cu consumul de bere. Practic, este mai rentabil pentru un consumator sa consume trei, patru sticle de bere decat una de vin.

Sau la o masa, spre exemplu, este mai ieftin pentru cineva sa consume patru sticle de bere decat una de vin. Din pacate, trebuie sa admitem faptul ca disponibilitatile banesti primeaza in cele mai multe cazuri.

Daca vorbim de categorie putem lua in calcul consumatorul de vin versus consumatorul de bere. Iar berea castiga datorita pretului mult mai scazut.

De asemenea, ne luptam foarte mult cu importurile de vin. Romania este o tara net importatoare de vin. Marea majoritate este, insa, vin vrac, unde principala tara furnizoare de vin vrac este Spania. In Spania pretul per litru de vin este mult mai scazut datorita subventiilor mari care se dau pentru fiecare hectar de vie. Ne luptam, de altfel, si cu o tendinta mai ciudata a proprietarilor de restaurante care imping foarte mult importurile in detrimentul vinului local.

Sunt multe restaurante in care vinul de import primeaza in dauna vinului local in conditiile in care piata din Romania a inregistrat o crestere calitativa a vinului imbuteliat.

Cu ce se diferenteaza Crama Histria in asa-zisul razboi cu ceilalti competitori de pe piata? Ce va defineste sau prin ce ati dori sa fiti recunoscuti ca si calitate a vinurilor pe piata romaneasca si nu numai?

In primul rand noi am incercat sa ne pozitionam pe piata cu un raport calitate/pret foarte bun. O sticla de vin din gama Mirachi costa 24 de lei cu tot cu TVA. Acesta este pretul nostru de lista care pleaca spre restaurante.  Calitatea vinului nostru este superioara acestui pret. Mi s-a parut nu numai corect dar si cea mai buna modalitate de promovare sa oferim un vin de o calitate superioara la un pret foarte accesibil. Feedback-ul din piata ne-a spus ca vindem prea ieftin vinul pe care noi il producem. Raspunsul nostru este acela ca dorim sa stabilim un pret corect si un pret care sa fie apreciat de consumatori. Acesta este principalul nostru atu si acest lucru ne diferentiaza de celelalte crame.

Sunt foarte multe crame mici care fac un vin de calitate, care vin cu idei inovative in ceea ce priveste brandingul, marca, sticla, ambalajul etc si devine greu, foarte greu, sa te diferentiezi prin altceva. Noi avem o istorie in spate, in zona in care avem plantatia sunt documente istorice care atesta existenta plantatiilor de vie cu mai bine de o mie de ani in urma, deci vorbim de o zona renumita, cu o istorie puternica in ceea ce priveste cultura vitei de vie.

Suntem in apropierea celui mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei, Histria, si a primului oras infiintat de greci in zona Marii Negre, cetatea Histria.  Exista o singura plantatie mai aproape de mare decat noi, si tocmai de aceea va spun ca influenta marii asupra strugurilor-un teren bogat in minerale si sisturi calcaroase, un soare care ne iubeste foarte mult, vorbim de o zona afectata constant de seceta, seceta care ajuta la calitatea strugurilor- reprezinta un avantaj urias. ?i nu in ultimul rand, politica noastra in ceea ce priveste un pret mai mult decat competitiv pentru vinurile noastre.

 Care ar fi parghiile prin care statul roman ar putea sprijini producatorul de vin autohton? Care este, pana la urma, reteta unei crame, precum Crama Histria, de a supravietui, de a face profit, intr-o concurenta atat de mare?

Un prim raspuns pleaca de la lipsa capacitatii producatorilor de vin de a se asocia. Este foarte greu sa stam la masa, ca o voce puternica, pentru interesele comune. Inca nu reusim sa strangem randurile in aceasta directie. Am reusit, partial, in Dobrogea, ca mai multi producatori mici sa ne asociem si sa  ne promovam ca si regiune vitivinicola. Suntem o regiune extraordinara ca si potential pe partea de vie si pe partea de vinuri obtinute.

In ceea ce priveste suportul statului pot spune ca in primul rand este necesara o armonizare a suportului acordat in functie de specificul lucrarilor care sunt necesare intr-o plantatie de vinuri. In acest moment, subventia la hectar pentru un hectar de vie si pentru unul de grau, porumb, orz, este similara.

Dar ai de trei, patru ori, intr-un an dificil, mai multe lucrari pe plantatia de vie decat in cultura mare. ?i ai mult mai multe lucrari manuale care implica forta de munca si automat costuri suplimentare care cresc de la an la an. Nu vorbim aici doar de pretul motorinei sau al pesticidelor si vorbim de plata muncitorilor, mai ales ca aici trebuie sa tii pasul nu doar cu piata interna, ci si cu producatorii din Vest, pentru ca piata de munca din Romania s-a subtiat foarte mult. Nu mai beneficiezi de aportul oamenilor pe care ii poti plati cu un salariu decent. Cererea este, din pacate, mult mai mare decat oferta de munca.

Este vorba practic de faptul ca la nivelul la care se vinde strugurele in Romania nu putem concura cu salarii de 1000-1500 de euro, care se dau, pe o munca similara, in afara. Afara cand se ofera un asemenea salariu exista si o subventie in spate pe hectarul de vie lucrat care este de trei, patru ori mai mare decat primim noi.

Un alt lucru pe care statul l-a facut pana in acest moment intr-un mod anorexic este promovarea vinurilor romanesti in afara. Participarile la care statul acorda subventii si ajutoare si in care se implica si ofera un stand al Romaniei sunt sub orice critica. Standurile organizate de statul roman, prin ministerele aferente, arata injositor  in comparatie, sa spunem, cu cele ale fratilor nostri din Moldova. Daca ati sti cum sustine Moldova producatorii de vin si daca am ajunge si noi la acel nivel ar fi extraordinar. ?i nu ma refer aici la nivelul standurilor din Chile, Africa de Sud, Argentina, Australia, tari care produc vin in cantitati mari si de buna calitate. Statul roman nu ar trebui sa faca nimic altceva decat sa copieze ce fac bun alte tari.

Care este cauza acestei situatii? Reacredinta, dezinteres, incompetenta?

Aici ar trebui sa raspunda, dupa o verificare prealabila, Corpul de Control al Premierului si alte institutii abilitate. Este vorba de lipsa de implicare. Este vorba ca nu realizezi ca exista un potential enologic extraordinar in Romania, ca exista vinuri care puse langa vinurilor marilor tari producatoare de vin, sunt mai mult decat competitive din punctul de vedere al calitatii. Cu toate acestea, nu se face nimic in aceasta directie pentru ca micii producatori de vin, cum sunt si eu spre exemplu, nu au puterea financiara de a se duce la un targ international de la Hamburg, Bruxelles, sau Bordeaux, unde un stand costa mii si mii de euro, plus transportul marfii, al persoanelor, cazare etc. Pe de alta parte, va spun ca nu mi-ar fi rusine cu vinurile mele acolo. Indiscutabil exista vinuri mai bune decat ale mele, inclusiv in Romania, vinuri etalon in Romania, dar pot sta drept in fata oricui cand vine vorba de vinurile produse de noi, de Crama Histria.

Un interviu realizat de Iulian Badea

 

 

Sursa : Cronica Romana